Despre acel nucleu coagulat în anii ‘90 în jurul Bienalei Periferic și al Asociației Vector datorită unor practici și atitudini critice comune.

Expoziția „Muscle B(r)each” de la Suprainfinit e un fel de Wunderkammer californian all inclusive.

Lala Mișosniky încearcă personificarea performativă a unei case de care este atașată emoțional.

Privind cărțile de artist expuse de Tatiana Fiodorova sub titlul „Când o carte devine un mesaj” la Centrul Ceh din București în cadrul proiectului Future Museum.

„Sunt omul invizibil” de la MNAC își propune să continue tensiunea uman / non-uman problematizată în prima parte a proiectului „Punctul alb și cubul negru”.

Desene mici în liner și tema la matematică, liste de cumpărături când faci shopping din tine însăți. În locul unui craniu plantat dramatic în mijlocul camerei, o bară de lemn la 154 cm înălțime.

Mădălina Dan la prezentarea finală SODA.

Despre expoziţia „Egal. Artă și feminism în România modernă” și asediul spațiilor canonului de artă.

Când cauți "inner peace" pe Google, primul site rezultat este goodreads, iar primul din cele 393 de citate cu tag-ul inner peace este: “Nobody can hurt me without my permission.” ― Mahatma Gandhi

Prima expoziție personală a Andreei-Lorena Buțincu este o reușită ambiguă: pare să ne ceară o receptare bivalentă, dar și lucrările au un caracter de „interregn”.