La prestigiosul Magasin (Centrul Național de Artă Contemporană din Grenoble) poate fi văzută până pe 26 iulie o expoziție ce reunește într-un proiect de tip retrospectivă desene realizate de Dan Perjovschi în perioada 1991-2014 și câteva lucrări concepute în mod special pentru acest eveniment. Intitulată „Pression Liberté Expression”, expoziția se îmbogățește în semnificații prin amplasarea geografică în regiunea grenobleză, punct de start al Revoluției Franceze. Inițiativa evenimentului îi aparține curatorului independent Hilde Teerlink, care îl înlocuiește temporar pe directorul Magasin, Yves Aupetitallot.

Comentariile despre un artist notoriu par, de obicei, tautologice și fade, rareori aduc ceva nou. În cazul lui Perjovschi, lucrurile se complică încă o dată din pricina tehnicii sale artistice: folosește instrumente simple, modeste chiar, iar lucrările sale sunt efemere și au un mesaj destul de ușor de înțeles. Ce ar avea criticul de adăugat, atunci, în fața succesului și a evidenței?

Desenele schematice cu markerul sau creta peste diverse suprafețe efasabile reprezintă, evident, o alegere în concordanță cu orientarea sa critică de stânga. Registrul estetic în care lucrează Perjovschi este, mai ales, ironia. Pentru Hegel, ironia este un gen estetic „slab”, întrucât autorul ei ar fi dependent de realitate: nu poți ironiza decât pornind de la o situație dată, concretă, ironia ar fi un act de dispreț al unui univers de care ea are în permanență nevoie pentru a se alimenta. În absența obiectului său, pe care îl disprețuiește, totuși, ironia nu poate exista. Această perspectivă hegeliană ilustrează exemplar concepțiile moderne despre opera de artă: obiectul estetic trebuie să se distingă de „contingent”, să fie întrucâtva autonom de „real” și să îl transceandă. Ironia, ca gen estetic, are nevoie de un obiect la care să se raporteze, deci autonomia sa este profund compromisă, conform viziunii moderne.

În posmodernitate, însă, opera trece prin numeroase transgresiuni și artistul renunță la pretenția de a distinge între real și artă. Prin ready made, „contingentul” este invitat să se integreze în câmpul artei. Lucrările lui Perjovschi nu se rezumă la desenele efemere cu creta pe care le creează pe pereții instituțiilor artistice, căci acestea se suprapun peste un ready made infinit: fluxul de știri. Desenele sale au întotdeauna două niveluri semantice – aluzia la percepția mediatică asupra unei situații sociale sau politice și ironia la care este expusă această percepție. La acestea se adaugă, uneori, un al treilea nivel: artistul transmite un angajament social și/sau politic, adică își propune să depășească sfera artistică și să intervină, prin forța mesajelor sale, în diferite probleme sociale. În felul acesta, se întoarce către „contingentul” inserat inițial în desen și acționează direct asupra lui.

Invitat frecvent să deseneze pe pereții a numeroase instituții de artă din întreaga lume, Perjovschi pare să dubleze ironic agenda mediatică internațională, comentând grafic cu rapiditate noutățile. Opera lui Perjovschi este, de fapt, chiar acest flux grafic continuu, în oglindă cu ritmul mediatic internațional. Proiectul său artistic pare cu atât mai curajos cu cât privitorul nu este invitat să rămână blocat în fața unei lucrări și să avanseze cu greutate, eventual, în straturile de semnificații ale imaginii. Arta accesibilă doar unui grup elitist de inițiați este o marcă modernă și burgheză, or Perjovschi rămâne coerent cu orientarea sa de stânga prin desenele schematice, transparente.

Dimpotrivă, artistul care s-a făcut cunoscut în România după 1989 prin activitatea sa de grafician al „Revistei 22” reușește să comunice prin desenele sale plasate pe pereți reali sau virtuali (în special pe pagina sa de Facebook, extrem de populară), cu publicuri internaționale, eterogene. În acest neîntrerupt flux între artă și social realizat de Perjovschi, expozițiile în diverse instituții ale lumii au un rol deosebit. Ele „îngheață” unele desene, le „muzeifică” temporar, atât cât pot fi văzute pe pereții acestor instituții. Deși Perjovschi refuză să ia parte la piața de artă, lucrările sale neputând fi achiziționate, trecerea prin muzee le conferă o anumită legitimitate și le mărește notorietatea. Tot ironic, de multe ori desenele chestionează chiar instituțiile artistice sau relația între artist și curator.

Interiorul gigantic al centrului grenoblez, compartimentat în mai multe săli, a fost umplut de desene într-un timp record, doar opt zile. Temele sunt cele cu care graficianul și-a obișnuit publicul: problemele imigranților, diferite conflicte politice, carențele sistemului capitalist, valorile din lumea artei etc. O notă specială a expoziției este conferită de ansamblul „Transparent Retrospective”, 26 de panouri de sticlă ilustrate cu unele dintre cele mai bune desene ale lui Perjovschi și plasate în mijlocul sălii centrale a spațiului artistic, sub un acoperiș de sticlă care oferă efecte generoase de lumină naturală.

În acest eveniment, ca și în altele, poate aspectul cel mai surprinzător rămâne felul în care reușește Perjovschi să critice un sistem artistic în mod atât de transparent și totuși să expună în miezul lui, să găsească un limbaj al cuvintelor și al imaginilor echilibrat, căutat de instituțiile elitiste și totuși accesibil și unui public neinițiat.

Dan Perjovschi, “Pression Liberté Expression” este la Le Magasin (The National Center for Contemporary Art in Grenoble) pînă pe 26 iulie 2015.